De ce oare cei mai multi elevi (actuali sau fosti!) pun matematica pe primul loc in ce priveste dificultatea studiului? Pentru Romania, nu am o statistica exacta referitoare la succesul/esecul studierii matematicii in scoala, dar citeam undeva ca in 1985 Radiodifuziunea Franceza a transmis o lunga discutie privind invatamantul matematic din Franta. S-a recunoscut atunci ca aproximativ 80% dintre elevi au dificultati majore in ce priveste intelegerea matematicii. Persoanele care nu au fost descurajate in studiul matematicii de obstacolul totusi destul de minor al limbajului, risca sa fie descurajati datorita unei dificultati mult mai adanci, care de fapt nu e proprie matematicii, dar care este aici foarte accentuata: necesitatea de a face un efort intelectual important pentru a intelege chiar si cel mai mic rezultat. Academicianul Caius Iacob zicea “Matematica se caracterizeaza prin aspectul ei abstract esential diferit de acela al diverselor stiinte ale naturii, ca fizica, chimia, biologia si stiintele de frontiera dintre acestea”. E o imposibilitate absoluta studierea pasiva a matematicii. Stiinta matematica nu este rodul unei contemplari, ci este o activitate umana redusa la elementele ei intelectuale esentiale.
A intelege un rezultat matematic inseamna a sti sa-l folosesti. A cunoaste o teorie matematica inseamna a sti sa o reconstruiesti ca si cand ai fi creatorul ei. A invata pe dinafara matematica, fara a o intelege, e o isprava incercata de unii naivi plini de curaj, pe care eu insa nu i-am vazut niciodata inregistrand vreo reusita. Se recomanda sa citesti cu creionul in mana atunci cand vrei sa aprofundezi o lucrare; in cazul matematicii, aceasta e o regula absoluta; a nu o respecta, inseamna a-ti pierde vremea. Nu se poate invata matematica altfel.
In remarcabila lucrare “Socul matematicii”, Solomon Marcus afirma pe buna dreptate: “Orice text matematic face referire necontenita la faptele anterioare. Daca dintr-un manual de matematica s-au desprins primele pagini, restul devine aproape neinteligibil. La randul sau, intregul capitol conditioneaza intelegerea capitolelor urmatoare[…]. Acest fenomen al dependentei stricte a fiecarei parti de partile precedente devine si mai vizibil pe parcursul unor texte mai scurte. Luati, de exemplu, demonstratia unei teoreme. Textul ei nu poate fi urmarit si inteles fara citirea prealabila a enuntului, pentru a se sti de la ce ipoteza se pleaca si la ce concluzie trebuie sa ajungem.”
Nerespectarea acestor reguli sta la originea esecurilor multor elevi. Dar, hai sa recunoastem ca satisfactiile pe care ti le ofera studiul matematicii sunt pe masura efortului depus. Intr-un eseu despre Bach si muzica pura, Georges Duhamel spune ca inclinatia spre matematica este aproape neomeneasca, pentru ca este comuna omului si animalului. Aici facea referire la modul in care albina construieste cu perfectiune alveola hexagonala, minune a geometriei. E evident insa ca nu se poate semnul de egalitate intre structurile matematice ale naturii si cele pe care mintea omeneasca le creeaza sau le ragaseste.
Voi incheia cu o alta citare a remarcabilului Solomon Marcus: “Universalitatea gandirii matematice a fost interpretata de unii autori ca o pretentie a matematicienilor de a institui o hegemonie a matematicii fata de celelalte domenii ale cunoasterii[…]. ‘Omul cand nu intelege este contra’, observa Gr. C. Moisil. In fapt insa, universalitatea matematicii este complet echilibrata de aservirea ei fata de celelalte discipline”.
(Dupa un fragment din lucrarea “Matematica moderna, matematica vie”, de Andre Revuz, 1968; text modificat)