Despre concursurile scolare cu taxa 12 February 2007
Faptele se petrec in câţiva paşi simpli, cam asa:
1.Niste baieti isteti, dar care chiar cred ca sunt muuuult mai isteti ca noi, ţugulanii de rând, pun de-o fundaţie.
2.Se incheie, eventual, un acord de parteneriat cu MECT
3.Se pune apoi de un concurs; pentru aceasta, in Comitetul de organizare, musai sa fie cooptat un inspector.de specialitate. Daca sunt doi, e si mai bine.
Pana aici totul e curat si nu e nimic ilegal. Dar,urmeaza…..
4.Se porneste masinaria: se trimit anunturi in toate scolile; prevalandu-se de functie si depasindu-si niţel atributiile, inspectorul dă de lucru enoriasilor din subordine:anuntat elevii, intocmit tabele etc. In acest moment, din educatori, profesorii se transforma in niste agenti comerciali, in slujba acelei fundatii, care se dovedeste ca de fapt are scopuri….lucrative. De regula, se presteaza eterna munca ‘pi dijaba’.
5.Cu mânuţa lui, profesorul aduna pitacii de la copii; aceasta e o ilegalitate evidenta, deoarece nu e in masura sa elibereze acestora nicio chitanta, nimic.
6.Taxa isi urmeaza drumul ei firesc, se centralizeaza si apoi se redistribuie. Oare cui ?
7.Se impart elevilor participanti niste asa-zise premii, praf in ochi
8.Se anunta cu surle si trâmbiţe succesul concursului, efectele sale benefice pentru procesul instructiv-educativ, punandu-se astfel bazele pentru……
9.Se discuta,ca despre o necesitatea evidenta, despre O viitoare etapa
Vai ! Pe cat de simplu, pe atat de ilegal.
De-a valma... 