Am văzut ieri “Avatar’, era şi vremea, reclama tracasantă făcută acestei producţii m-a făcut curios. Bine… l-am văzut acasă, pe monitor de român sărac, nu în 3D la mai ştiu eu ce sală de proiecţii (am auzit că, mai nou, aşa se zice în păturile fiţoase, dacă zici “cinematograf” dai dovadă de mujic cu caşul la gură….). Tentaţia să-l văd a fost mare şi din cauza purcoiului de bănet investit, zice-se către juma’ de bilion de coco. (Editare: intre timp, l-am vazut si in forma 3D).
Dacă ar fi să-mi spun părerea într-un singur cuvânt, acesta ar fi ”dezamăgire”. Vă spun sincer, dacă nu erau efectele speciale (jos pălăria !), pe la jumătatea filmului mă lăsam păgubaş şi treceam pe HBO.
Dar să vă spun mai întâi povestea. Banală, aproape ca la un film de duminica dimineaţa. Cel mai nereuşit episod din “Star Trek” e cu cel puţin cu două clase deasupra. Unul, Jake sau cam aşa ceva (Cameroane, Cameroane, rezonanţele din “Titanic” te năpădesc…..), invalid în scaun cu rotile, ajunge, în locul fratelui său, pe o planetă: Pandora (vai, ce banal, nu predestinat!). Aici, băieţii răi (armata şi un concern) vor să exploateze nu’ş ce minereu. Dar planeta este populată de nişte umanoizi, înalţi cam ca băieţii din NBA, cu pielea albăstruie, cu coadă de diavol şi cu urechi de elf. Jake al nostru, (mă rog, al lor…) împreună cu alţi pământeni, este supus unui transfer mental, aşa că psihicul lui ajunge în corpul unui albăstrui extraterestru. Hai să scurtez, că scenariul e parcă o compunere de copil din clasele mici (oricum, scenariul are ici-colo câteva sincope logice). Se îndrăgosteşte de fata şefului de trib, trece de partea lui tata-socru-extraterestru, apoi începe războiul, şi apoi dă-i, nenicule, cu elicoptere, mitraliere, roboţi cam ca şi cei din “The Cube” “Transformers“, arcuri cu săgeţi, rachete, bombe, pac-pac, bum-bum în neştire, cred că Rambo a fost gelos. Omul nostru, Jake, îmblânzeşte o dihanie, un fel de şeful dragonilor, cu care zboară, trage ad infinitum cu un soi de M16. În final, porcul de colonel pământean este ucis de gagica aia albastră (aaa, între timp tatăl ei a sucombat, dacă vă interesează….).Happy end.
Distribuţia ? Mă pufneşte râsul. Proletarii de la o brigadă artistică de prin anii ’60 i-ar fi surclasat cu siguranţă. Da, o vedem pe Sigourney Weaver, dar nenaturală (unde e nervul ei din “Alien” ?), permanent cu o expresie de femeie pe care o strâng pantofii. Dealtfel, probabil chiar Cameron a sesizat, ca dovadă că o omoară cam cu jumătate de oră înainte de final.
Să nu uit: filmul are un oarecare mesaj ecologist, prin blamarea pământenilor care au rupt relaţia cu Mama Natură şi, probabil ca pedeapsă, nu au mai ajuns la performanţa celor de pe Pandora, care se pot conecta (fizic, cu un soi de cablu din fibre) cu vietăţile din preajmă: cai, dragoni etc.
Unii spun că filmul ar avea şi un mesaj anti-creştin şi că ar conţine trimiteri la mult trâmbiţata “Nouă ordine mondială’. Chiar dacă citisem cu ceva vreme în urmă că James Cameron s-a cam dat în stambă cu un documentar ce, chipurile, ar infirma Resurecţia, prin descoperirea adevăratului mormânt al lui Iisus, acuzaţia mi se pare cam răutăcioasă.
Cameron e simultan regizor şi scenarist. Dealtfel, ca la ‘Terminator” şi “Titanic”, ocazii cu care şi-a zis, probabil, că nu are niciun rost să risipească în prea multe direcţii rodul caselor de bilete…..
Filmul merită văzut pentru efectele speciale, foarte bine realizate. Îmi imaginez că în 3D e ceva fantastic. (Editare: da, e altceva…).
Aşadar, efecte speciale şi cam atât. Dar cred că nici nu s-a dorit altceva.
De-a valma... 